Acasa



Share




Tahicardia


    
O frecventa cardiaca accelerata este numita tahicardie.
Aceasta poate fi de doua tipuri: ventriculara (cand implica numai ventriculele) sau supraventriculara (atat atriile cat si ventriculele sunt implicate).
In unele cazuri, nodul atrioventricular poate trimite impulsurile electrice mai rapid decat nodul sinusal, cauzand astfel tahicardia.
In altele, impulsurile se intorc in nodul atrioventricular. Acest fenomen de reintrare este o cauza frecventa a tahicardiei.
Indiferent de cauza, tahicardiile sunt clasificate in functie de localizare. Astfel, tahicardiile ventriculare se produc in ventricule (camerele inferioare ale inimii), iar tahicardiile supraventriculare au originea in camerele superioare -atrii sau in zona mediana -nodul atrio-ventricular sau sistemul  His-Purkinje.

Simptome

Tahicardia poate prezenta urmatoarele simptome: palpitatii, batai accelerate aleinimii, stari de ameteala, slabiciune si lesin.

Tahicardia ventriculara-ritm accelerat in ventricule- poate pune viata in pericol. Cea mai grava tulburare de ritm cardiac este fibrilatia ventriculara, cand camerele inferioare tremura in loc sa pompeze sange. Daca pacientul nu primeste ingrijiri medicale de urgenta, exista riscul de stop cardiac sau moarte subita.

Tratament
Tratata din timp, tahicardia ventriculara si fibrilatia ventriculara se pot converti la ritm normal prin soc electric. Tahicardia poate fi controlata cu ajutorul medicamentelor sau prin identificarea si distrugerea focarelor ectopice. O metoda eficienta de corectare a tulburarilor de ritm este si folosirea unui dispozitiv electronic numit defibrilator implantabil.

Tahicardia ventriculara




                 
        
Tahicardia ventriculara reprezinta un ritm cardiac rapid cu origine in ventricule (camerele inferioare ale inimii) si produce un ritm cardiac cu frecventa de cel putin 100 batai/minut.

mecanismul aparitei tahicardiei ventriculare
Bataile cardiace normale sunt controlate prin semnale electrice care pornesc de la nivelul nodulului sino-atrial. Nodulul sino-atrial este situata in partea de sus a atriului dreptul. Inima este impartita in patru camere: doua atrii in partea de sus si doua ventricule in partea de jos. In mod normal impulsul electric de la nivelul nodulului sino-atrial se propaga la nivelul atriilor,  apoi impulsul electric ajunge la nivelul nodulului atrio-venricular de unde prin intermediul fascicului His si retelei Purkinje este transmis ventriculelor.
Tahicardia ventriculara este o tulburare a ritmului cardiac (aritmie), in care ventriculii se contracta anormal de rapid. Aceste batai cardiace rapide sunt stimulate de semnale electrice care ajung la nivelul ventriculelor din celulele cardiace specializate (dezordine in formarea impulsului), semnale care isi au originea la nivelul ventriculilor(focare ectopice) sau poate fi cauzate de semnale electrice care nu urmeaza sistemul normal de conducere a impulsului electric (reintrarea impulsului electric).
In caz de tahicardie ventriculara, la nivelul ventricululelor ajung semnale electrice suplimentare provenite de la nivelul ventriculilor sau semnalele electrice anormale sunt datorate unui defect al sistemului de conducere al impulsului electric al inimii.

tipuri de tahicardie ventriculara
Tahicardiile ventriculare sunt clasificate in functie de durata lor ( sustinute sau nesustinute), precum si daca acestea au o cauza (cum ar fi boala coronariana) sau nu. Episoadele scurte, nesustinute de tahicardie ventriculara, in general, nu produc simptome si nu necesita tratament. Cu toate acestea,episoadele lungi, sustinute de tahicardie ventriculara, in prezenta unei boli cardiace subiacente, reprezinta o urgenta medicala. In timp, tahicardia ventriculara poate duce la insuficienta cardiaca sau poate degenera in fibrilatie ventriculara, ceea ce poate duce la stop cardiac.
Tipuri specifice de tahicardie ventriculara sunt:
*     Tahicardie ventriculara nesustinuta: un episod de tahicardie ventriculara care dureaza mai putin de 30 de secunde, dar cel putin trei batai cardiace.
*     Tahicardie ventriculara sustinuta: un episod de tahicardie ventriculara care dureaza mai mult de 30 de secunde.
*    Tahicardie ventriculara monomorfa: ritm rapid, dar regulat
*     Tahicardie ventriculara polimorfa: ritm rapid, neregulat.
*    Tahicardie ventriculara stabila: inima pompeaza suficient sange oxigenat pentru a satisface nevoile organismului.
*     Tahicardie ventriculara instabila: pacientul prezinta semne datorate scaderii cantitatii de sange oxigenat care ajunge la nivelul organelor.
*    Torsada varfurilor: este o  forma de tahicardie ventriculara deosebit de rapida si de periculoasa care de multe ori apare ca urmare a unor medicamente sau la pacientii cu sindrom QT prelungit congenital.
*     Ritm idioventricular accelerat ( tahicardie ventriculara lenta): este o  forma de tahicardie ventriculara  mai lenta si mai putin periculoasa.

cauzele aparitiei tahicardiei ventriculare
Tahicardia ventriculara, se poate dezvolta, uneori, fara a se putea identifica o cauza specifica. Acest tip de tahicardie ventriculara este cunoscut ca tahicardie ventriculara idiopatica si tinde sa fie mai putin periculoasa decat restul tahicardiilor ventriculare. Alte cauze de tahicardie ventriculara includ:
*    Infarctul miocardic (moartea muschiului inimii prin blocarea brusca a arterei coronare) care intereseaza unul sau ambele ventricule.
*    Malformatii cardiace congenitale(defecte ale inimii care sunt prezente de la nastere): cum ar fi tetralogia Fallot sau sindromul QT lung.
*    Cardiomiopatia (afectarea muschiului inimii) inclusiv:  cardiomiopatia ischemica, dilatativa, hipertrofica
*    Miocardita (inflamatia muschiului inimii)
*    Boli valvulare cardiace- prolapsul de valva mitrala ( mai frecvent determina aparitia extrasistolelor ventriculare, dar pot apare si episoade de tahicardie ventriculara)
*    Displazia aritmogena de ventricul drept se defineste prin inlocuirea fibroadipoasa progresiva a miocardului ventriculului drept, se intalneste frecvent la tineri; aritmiile si moartea subita sunt frecvente.
*    Interventii chirurgicale pe cord- rar pot duce la aparitia tahicardiei ventriculare
*    Hipokalemia (cantitate scazuta de potasiu in sange) , hipomagnezemia (nivel scazut de magneziu in sange ), hiperkalemia (cantitate crescuta de potasiu in sangiu),acidoza, tulburari ale echilibrului acido bazic. Hipokalemia si hipomagnezemia pot aparea la pacientii care iau medicamente diuretice.
*    Hipoxia (cantitate scazuta de oxigen in sange) si hipercapnia (cresterea dioxidului de carbon in sange). Hipoxia poate apare in boli pulmonare, cum ar fi emfizemul pulmonar sau boala pulmonara obstructiva cronica (BPOC)
*    Medicamente, cum ar fi digoxin, aminofilina, antidepresive triciclice, amitriptilina, pseudoefedrina, fluoxetine si efedrina. Remediiile naturiste (mai ales cele care contin ma huang sau efedrina) si pastilele de slabire sunt frecvent factori declansatori ai tahicardiei ventriculare.
*    Excesul de alcool, tutun si cafea    
*    Droguri stimulente cum ar fi cocaine, ecstasy si amfetaminele
*    Hipertiroidismul este o boala endocrina care se datoreaza secretiei excesive a hormonilor tiroidieni si care predispune la aparitia aritmiilor.
Progresele in domeniul cercetarii genetice au condus la descoperirea unei gene care este implicata in reglarea activitatii electrice cardiace. Gasirea unor modalitati de a utiliza terapia genetica pentru a corecta aceste defecte ale sistemului electric al inimii va reduce semnificativ riscul ca tahicardia ventriculara sa progreseaza catre probleme cardiace mai grave.

simptomele tahicardiei ventriculare
Pacientii cu tahicardie ventriculara pot sa nu prezinte simptome (asimptomatici) si tahicardia ventricula sa fie descoperita intamplator la un examen clinic sau electrocardiograma de rutina.
Simptomele tahicardiei ventriculare sunt:
*    Palpitatii- pacientii cu tahicardie ventriculara acuza palpitatii- persoana simte modificari ale ritmului cardiac sau simte ca inima a ”sarit o bataie”. Palpitatiile pot fi crea senzatia de disconfort si anxietate (teama) la unele persoane.
*    Dispnee (reprezinta respiratia cu dificultate) sau tahipnee (respiratie rapida, superficiala)
*    Slabiciune, oboseala
*    Confuzie
*    Dureri toracice avand caracterele durerii anginoase (disconfortul sau durerea de piept care apare cand sangele nu ajunge in cantitate suficienta la inima)
*    Ameteala sau sincopa (lesin).
Simptomele tahicardiei ventriculare se datoreaza diminuarii capacitatii inimii de a pompa sangele spre alte organe (in special spre creier si cord). Tahicardia ventriculara determina scaderea debitului cardiac si scaderea tensiunii arteriale. 

Diagnostic

Examenul fizic
Primii pasi in stabilirea diagnosticului de tahicardie ventriculara sunt obtinerea istoricului medical al pacientului si realizarea examenului fizic:
- pulsul este rapid (mai mult de 100 batai/min), mai mult sau mai putin regulat
- tensiunea arteriala este normala sau scazuta
- pot apare semne de edem pulmonar acut (invadarea alveolelor de catre plasma sangvina care a traversat peretele capilarelor) sau soc cardiogen (sindrom determinat de insuficienta severe de pompa a inimii) mai ales cand frecventa tahicardiei ventriculare este mare,apare pe un cord anterior bolnav, cu fractie de ejectie scazuta.

Analizele de sange
Sunt utile in diagnosticarea cauzei aparitiei tahicardiei ventriculare:
-nivelul de potasiu , magneziu si calciu din sange
-cantitatea de medicamente (digoxin, aminofilin) si droguri din sange
-enzimele miocardiace (creatininfosfokinaza, troponine) pot fi efectuate pentru stabilirea diagnosticului de infarct miocardic acut
-dozarea gazelor sangvine (pentru a se obiectiva acidoza sau hipoxemia)
-peptidul natriuretic de tip B este util pentru a diagnostica insuficienta cardiaca (complicatie a tahicardiei ventriculare)

Electrocardiograma (EKG)
Electrocardiograma este adesea considerata cel mai bun instrument de diagnostic atunci cand tahicardia ventriculara sau orice alt tip de aritmie este suspectata.

Monitorizarea Holter
In cazul in care electrocardiograma este normala, dar medicul suspecteaza o aritmie cardiaca, atunci pacientul poate purta un dispozitiv EKG portabil care monitorizeaza ritmul cardiac pentru 24 de ore. Acest dispozitiv monitorizeaza frecventa cardiaca pentru 24 de ore, ceea ce permite medicilor sa diagnosticheze aritmii nesustinute care apar in afara cabinetului medical.

Radiografia toracica
Radiografia toracica poate evidentia prezenta cardiomegaliei(prezenta unui cord cu dimensiuni mult marite), edemului pulmonar (invadare a alveolelor de catre plasma sangvina care a traversat peretele capilarelor), etc.

Studii electrofiziologice
Un studiu de electrofiziologie este o procedura in cadrul careia un tub subtire (cateter) este introdus printr-o vena sau artera (de exemplu, din regiunea inghinala) si ghidat la inima, unde se pot efectua masuratori specifice ale activitatii electrice a inimii. In timpul studiului electrofiziologic, medicul poate sau nu sa reproduca tahicardia ventriculara. In cazul in care tahicardia poate fi reprodusa, pacientul prezinta un risc deosebit de mare de a intra in stop cardiac in viitor.
Studiile electrofiziologice sunt, de asemenea, o parte importanta a tratamentului tahicardiei ventriculare. Ele sunt deobicei efectuate inaintea interventiei chirurgicale sau ablatiei prin radiofrecventa. Aceste studii pot localiza exact sursa aritmiei, permitand astfel medicilor sa actioneze exact asupra zonei afectate.

Tratament

Tratamentul episodului de tahicardie ventriculara
Tratamentul crizei de tahicardie ventriculara este un tratament de urgenta, avand in vedere posibilitatea degenerarii in fibrilatie ventriculara, urmata de moarte subita.

Medicamente antiaritmice
mai multe medicamente antiaritmice pot fi eficiente in tratamentul tahicardiei ventriculare.
Lidocaina ,injectat intravenos in doza de 1 mg / kg ,este cel mai frecvent utilizat in criza de tahicardie ventriculara.Lidocaina blocheaza canalele de descarcare de potential ale sodiului din membrana celulara.   Amiodarona poate fi utilizata singura sau in combinatii, in special atunci cand tahicardia ventriculara este rapida sau exista o disfunctie a ventriculului stang.Amiodarona nu trebuie utilizata pe cale injectabila decat intr-un mediu spitalicesc specializat si sub supraveghere continua (ECG, TA). Alte medicamente antiaritmice administrate injectabil in caz de tahicardie ventriculara sunt procainamida si sotalolul.

Defibrilarea
Defibrilatoarele sunt dispozitive care restabilesc ritmul sinusal (ritmul normal al inimii) prin aplicarea unui soc electric la nivelul toracelui. Defibrilarea presupune aplicarea ,cu ajutorul a doua padele care se fixeaza pe toracele pacientului, a unui soc electric cu intensitatea cuprinsa intre 300-360 J care  "reseteaza" ritmul cardiac. Aceasta metoda trebuie sa fie utilizata imediat in caz de fibrilatie ventriculara.

Stimularea endocavitara
Stimularea endocavitara este o metoda eficienta pentru reducerea aritmiilor. Se impune cand tahicardia ventriculara este tolerata suficient de bine, astfel incat pacientul are timp pentru a fi transferat intr-o clinica specializata. Stimulatorul cardiac este alcatuit dintr-un generator de impulsuri electrice conectat la unul sau doi electrozi conductori introdusi pe cale venoasa in cavitatile cardiace. Atunci cind generatorul ramane in afara corpului pacientului, se realizeaza o cardiostimulare temporara. Sonda poate fi apoi lasata pe loc pentru cateva zile pentru a reduce orice recurenta a tahicardie ventriculare.

Prevenirea tahicardiei ventriculare
Spre deosebire de tratament curativ, tratament preventiv este mult mai dificil.

Medicamente antiaritmice
Medicamentul cel mai des folosit este amiodarona datorita eficientei sale  si datorita bunei sale tolerante in cazurile severe de disfunctie ventriculara stanga. Amiodarona este avantajoasa indeosebi pentru tratamentul de durata al tahicardiei ventriculare recurente.
Antiaritmice clasa 1C (flecainida, propafenona) sunt la fel de eficiente, dar mai greu de manipulat, deoarece au efect proaritmogen (favorizeaza aparitia altor aritmii) si inotrop negativ (scade contractia muschiului cardiac). Beta-blocantele sunt adesea folosite in doze mici, in asociere cu amiodarona, in special la pacientii cu boala coronariana.

Implantarea de defibrilator-cardioverter
Tratamentul pe termen lung impune ,cel mai frecvent,implantarea unui defibrilator-cardioverter (ICD). Acest aparat monitorizeaza ritmul cardiac al pacientului si, daca este necesar,poate administra un soc electric pentru a corecta ritmul cardiac anormal (aritmii).

Ablatia prin radiofrecventa
Consta in eliminarea tesutului cardiac anormal cu ajutorul undelor de radiofrecventa. Sondele utilizate pentru studiul electrofiziologic pot emite unde de radiofrecventa cu distrugerea tesutului cardiac care transmite neadecvat semnalul electric (crearea de mici cicatrici la nivelul tesutului cardiac pentru a bloca undele electrice responsabile de aparitia aritmiei). Aceasta actiune restabileste ritmul cardiac normal.

Studiile actuale au aratat ca acizii grasi omega-3 din ton, hering, sardine si macrou, au micsorat riscul de producere a tahicardiei ventriculare si a mortii subite cardiace. Intr-un studiu realizat pe un lot mic de pacienti care au avut cel putin un episod de tahicardie ventriculare, administrarea de acizii grasi omega-3 a stabilizat activitatea electrica si a scazut riscul aparitiei tahicardiei ventriculare in cursul testarii electrofiziologice.

Tahicardia supraventriculara


              

Cea mai frecventa forma de tahicardie supraventriculara este fibrilatia atriala. Tahicardia supraventriculara consta intr-un ritm accelerat al batailor inimii ce provine de la atrii (inima are 4 camere: doua atrii si doi ventriculi), acest lucru putand fi dedus si din denumirea afectiunii (supraventricular inseamna mai sus de ventriculi, adica atrii, tahi inseamna rapid, iar cardie inseamna inima).

In mod normal, ritmul si frecventa cardiaca sunt minutios controlate de un sistem de conducere electrica. In tahicardia supraventriculara bataile inimii accelerate sunt declansate de tulburari ale initierii sau transmiterii impulsurilor electrice ce determina contractiile inimii. In mod uzual, frecventa cardiaca in timpul episoadelor de tahicardie supraventriculara sunt situate intre 150 si 200 de batai pe minut, ocazional chiar peste 300 pe minut. Dupa o perioada de timp, inima revine la o frecventa cardiaca normala (de la 60 pana la 100 de batai pe minut), spontan sau consecutiv tratamentului.Alte denumiri sinonime cu tahicardia supraventriculara sunt "tahicardia supraventriculara paroxistica" sau "tahicardia atriala paroxistica".

Tipuri

In anumite situatii cresterea frecventei cardiace este normala (ex: in timpul exercitiilor fizice, in febra, la stress). Aceasta frecventa cardiaca rapida, numita tahicardie sinusala, constituie un raspuns normal la factorii de stress fizic sau psihic si nu este considerata patologica (anormala).

Forme patologice de tahicardie supraventriculara sunt urmatoarele:

- fibrilatia atriala (cea mai frecventa)

- tahicardie supraventriculara prin intrare atrioventriculara, inclusiv sindromul Wolf-Parkinson-White.

Cauze

O cauza frecventa de tahicardie supraventriculara este cea data de existenta unor circuite electrice anormale la nivelul cordului, asa cum se intampla in tahicardia prin reintrare atrioventriculara si in tahicardia prin intrare intra-atriala, iar aceasta se intampla frecvent la indivizi ce nu au alte afectiuni cardiace. Nu se stie exact cauza acestui fenomen.Unii specialisti considera ca tahicardia prin reintrare intratriala (mai ales in cazul sindromul Wolf-Parkinson-White) sunt mostenite genetic.

Alte cauze:

- supradozarea unor medicamente, precum digoxinul (Lanoxin sau Lanoxicaps) sau bronhodilatatoarele ca teofilina (Brankodyl, Elixophilin, Sio-Bid, Sio-Philin sau Teotard)

- alte boli afectiuni, precum boala pulmonara cronica obstructiva, insuficienta cardiaca, pneumonia sau tulburarile metabolice.

Factori de risc

Unii factori de risc ce tin de stilul de viata cresc sansele declansarii unui episod de tahicardie supraventriculara, asa cum se intampla in cazul consumului de cantitati excesive de cafea, tigari sau alcool sau la folosirea unor stupefiante, precum cocaina sau metamfetaminele (stimulatoare ale sistemului nervos central).De asemenea medicatia decongestionanta (folosita la tratarea racelilor) poate contine substante ce pot induce tahicardii, asa cum se intampla in cazul oxymetazolinelor (ex: Afrin) sau pseudoefedrinelor (Sudafed, Actifed etc). Medicii recomanda precautie in ceea ce priveste utilizarea produselor farmaceutice ce se pot achizitiona din farmacii fara reteta, caci multe dintre acestea au in continutul lor cofeina, efedrina, planta "ma hung" si alte substante stimulante ale cordului.

O forma speciala de tahicardie supraventriculara, tahicardia atriala multifocala (TAM), poate fi declansata de preexistenta unor afectiuni precum boala pulmonara obstructiva cronica, pneumonia, insuficienta cardiaca (deteriorarea functiei cordului) si embolismul pulmonar (una sau mai multe din arterele pulmonare se infunda si astfel, teritoriul deservit de acestea nu va mai fi bine vascularizat si se va necroza, pierzandu-si functia).

Datorita faptului ca s-a emis ipoteza ca sindromul Wolf-Parkinson-White ar fi mostenit genetic, medicii recomanda celor care au rude apropiate suferinde de aceasta afectiune sa consulte un specialist pentru a determina daca exista posibilitatea de a dezvolta ulterior aceasta tulburare de ritm.

Evolutie

Simptomatologia in tahicardia prin reintrare in nodul atrio-ventricular, inclusiv in sindromul Wolf-Parkinson-White, debuteaza la varsta adolescentei si a adultului tanar. Episoadele din sindromul WPW pot declansa ritmuri cardiace amenintatoare de viata, precum fibrilatia ventriculara, cu toate ca acest fenomen se petrece foarte rar. De aceea este recomandabil ca pacientul sa aiba mereu asupra lui acte care sa informeze personalul medical asupra situatiei lui, in cazul aparitiei unei crize.

Tahicardia prin reintrare in nodul atrial debuteaza, de obicei, undeva in perioada cuprinsa intre adolescenta si varsta mijlocie. Daca un pacient face un episod de tahicardie supraventriculara, este de asteptat ca acest fenomen sa se repete. Aceste aritmii se remit spontan sau la simple manevre vagale, dar, de asemenea, pot necesita medicatie zilnica, daca ele persista. Medicatia este reprezentata de beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu sau digoxin. De asemenea poate fi necesara administrarea de antiaritmice sau efectuarea ablatiei prin radiofrecventa.

Daca tahicardia apare la un bolnav cunoscut cu boala coronariana (vasele de sange care iriga inima) este posibil ca inima sa nu primeasca suficient sange comparativ cu necesitatile crescute in timp ce inima bate cu frecventa crescuta. In acest caz in care inima este privata de oxigen este posibila instalarea unui atac de cord (infarct miocardic).

Diagnostic

Datorita faptului ca deciderea tipului de tratament aplicat depinde de tipul de tahicardie de care sufera pacientul este foarte importanta stabilirea unui diagnostic exact. Uneori diagnosticul de tahicardie supraventriculara poate fi stabilit doar printr-o examinare medicala de rutina, coroborate cu stabilirea istoricului personal si heredocolateral al pacientului (ce alte boli a mai avut pacientul si rudele sale apropiate) si prin elaborarea catorva investigatii simple.

La examinarea fizica este util sa efectuam un masaj carotidian (se maseaza usor zona gatului pe unde are traseu artera carotida, iar aceasta procedura ar trebui sa aiba ca efect scaderea frecventei cardiace).

Investigatiile utile pentru monitorizarea ritmului cardiac si stabilirea tipului de tahicardie pe care il are pacientul sunt:

- electrocardiograma (EKG) care inregistreaza activitatea electrica a inimii, daca se reuseste inregistrarea traseului de EKG in timp ce pacientul sufera un episod de tahicardie se pot obtine informatii extrem de utile

- monitorizarea Holter – este o metoda de a inregistra continuu activitatea electrica a inimii, de obicei mai mult de 24 de ore, iar aceasta procedura este utila pentru pacientii la care simptomatologia este inconstanta; exista mai multe tipuri de monitorizari ambulatorii

- studiul electrofiziologic – prin introducerea de fire flexibile (ce la capat au niste electrozi de inregistrare) prin vene (mai frecvent la nivelul coapsei) si impingerea lor treptata pana la nivelul cordului, se poate inregistra direct activitatea electrica a inimii; prin aceasta metoda se pot identifica si localiza exact caile anormale de conducere ale impulsurilor electrice; mai departe se poate realiza ablatia prin cateter (se interfera cu circuitul respectiv prin unde de radiofrecventa) si se pot intrerupe aceste circuite patologice

- diagnosticul terapeutic: prin administrarea anumitor medicamente in timpul episodului de tahicardie si prin urmarirea efectelor acestora se poate determina, uneori, tipul de tahicardie.

Dupa diagnosticarea afectiunii, este utila gasirea cauzei ce a determinat aparitia acesteia. Exista investigatii specifice pentru anumite tipuri de tahicardii precum:

- dozarea hormonilor tiroidieni (acesti hormoni au influenta asupra frecventei cardiace)

- determinarea valorilor electrolitilor din sange (ex: potasiul si calciu influenteaza frecventa si ritmul cardiac)

- radiografia toracica si testarea functiei pulmonare pot detecta afectiuni ale plamanilor

Tratament

Tratarea tahicardiei supraventriculare se impune un cazul in care:

- pacientul acuza ameteli, dureri toracice, sincopa ce sunt provocate de frecventa cardiaca rapida

- episoadele de frecventa cardiaca rapida sunt frecvente sau nu remit spontan (nu trec fara tratament).

Tratamentul episoadelor de tahicardie recent instalate (acute)

Pentru acest fel de afectiune se poate incerca initial aplicarea manevrelor vagale (masaj carotidian, respiratia cu glota inchisa, imersia fetei in apa rece, compresia globilor oculari si tusitul). Aceste manevre accesibile stimuleaza nervul vag care are un rol important in scaderea frecventei cardiace. Aceste proceduri trebuie efectuate la sfatul si instructiunile acordate de medic.

In cazul in care manevrele vagale efectuate nu au functionat, se poate incerca administrarea unor medicamente cu actiune pe termen scurt, administrate pe cale orala. Acestea pot ajuta pacientul sa ia medicatia la domiciliu in cazul in care tahicardia revine, fara a fi nevoit sa se prezinte la serviciul de urgente cu fiecare ocazie.

Daca frecventa cardiaca nu se rareste, atunci pacientul ar trebui sa se prezinte la serviciul de urgenta unde sa i se administreze Adenozina sau Verapamil, medicamente cu actiune rapida. Daca nici aceasta masura nu are efect, atunci se poate recurge la cardioversia electrica care prin administrarea controlata a unor socuri electrice poate restabili o frecventa cardiaca normala.

Tratamentul de lunga durata a tahicardiei recurente

In aceasta forma de tahicardie se recomanda administrarea de medicamente, fie la nevoie, fie in fiecare zi, indiferent de prezenta crizelor. Medicamentele utilizate in mod uzual sunt beta-blocantele, blocantele canalelor de calci, digoxin si alte medicamente antiaritmice. La indivizii cu recurente frecvente, aceste medicamente pot reduce numarul crizelor. Cu toate acestea, medicatia de acest tip are frecvent si efecte secundare.

Din ce in ce mai frecvent pentru tratarea acestor bolnavi se utilizeaza ablatia prin radiofrecventa care se bazeaza pe blocarea circuitului electric anormal de la nivelul inimii, iar in acest mod se rezolva problema si pacientul nu va mai fi nevoit sa ia medicamente. Totusi manevra nu este lipsita de riscuri, inclusiv dezvoltarea unor infectii, sangerarile si producerea de leziuni la nivelul cordului. Pacientul va trebui sa ia o decizie bazata pe evaluarea atenta a celor doua posibilitati: fie administrarea de medicamente pentru tot restul vietii, fie riscarea unei proceduri invazive. Un alt impediment al procedurii este faptul ca ea nu se realizeaza decat in cateva centre medicale ce detin aparatura medicala necesara (ex: Bucuresti, Timisoasa, Iasi, Tg. Mures).

Tratamentul tahicardiei prin reintrare in nodul atrio-ventricular

In acest caz se poate opta fie pentru medicatie administrata zilnic sau in momentul crizelor de tahicardie, fie pentru ablatie prin radiofrecventa.Daca pacientul are episoade inconstante de tahicardie, care dureaza cateva ore si nu sunt insotite de simptome semnificative, se poate opta pentru administarea medicatiei doar in crize. Aceste medicamente sunt reprezentate de antiaritmice, precum Propafenona, de blocante ale canalelor de calciu, precum Verapamilul sau de beta-blocante, precum Propanololul.

De asemenea medicul poate recomanda administrarea zilnica a blocantelor de calciu, a beta-blocantelor si/sau a Digoxinului daca crizele sunt frecvente. Daca aceste medicamente nu sunt eficiente in oprirea crizelor recurente de tahicardie, se poate opta pentru administrarea de medicatie antiaritmica.La pacientii tratati zilnic cu medicamente la care crizele sunt frecvente si insotite de simptomatologie semnificativa se poate opta pentru ablatie prin cateterism.

Tratamentul tahicardiei prin reintrare atriala

Si in acest fel de tahicardie se poate opta fie pentru tratamentul zilnic cu medicamente sau la tratamentul doar in momentul crizei, acest lucru depinzand de frecventa aparitiei. Medicamentele precum Digoxinul, beta-blocantele si blocantele canalelor de calciu (Verapamil si Diltiazem) sunt frecvent eficiente in stoparea episoadelor de tahicardie de acest fel.

Cu toate acestea, exista un tip de tahicardie cu reintrare in nodul atrio-vetricular, numit sindromul Wolf-Parkinson-White la care acest tip de tratament poate induce aparitia unor frecvente cardiace extrem de rapide, ce se pot manifesta cu senzatia de "cap greu", lesin (sincopa) si chiar moarte.Tratamentul sindromului Wolf-Parkinson-White poate fi realizat cu medicatie antiaritmica, precum Propafenona, care scade viteza de conducere a impulsurilor electrice la nivelul caii accesorii.Frecvent este recomandata ablatia prin radiofrecventa la pacientii cu acest sindrom, mai ales la cei cu simptome severe sau la cei care dezvolta fibrilatie sau flutter atrial (se datoreaza contractiei foarte frecvente a atriilor). Prin ablatie se pot cupa aproximativ 95% din sindroamele Wolf-Parkinson-White. Exista un risc scazut (5%) ca aceasta afectiune sa recidiveze (sa reapara), chiar si in cazul unei ablatii reusite. Dar aproape intodeauna o a doua ablatie va reusi sa cupeze definitiv aritmia.

Tratament medicamentos

In tratarea tahicardiei supraventriculare simptomatice se pot utiliza medicamente.

Optiuni de medicamente

Pentru simptomatologia severa (dureri toracice, lipsa de aer, stari presincopale – stari de lesin) se pot administra medicamente antiaritmice cu actiune rapida de catre specialisti in servicii medicale dotate cu aparatura necesara monitorizarii frecventei cardiace. Din aceasta categorie de medicamente fac parte:

- adenozina

- blocantele canalelor de calciu (mai ales Verapamil si Diltiazem)

- beta-blocante (mai ales Propanolol, Metoprolol si Esmolol).

Medicatia de lunga durata poate fi, de asemenea, utila pentru contracararea aparitiei si pentru tratarea episoadelor recurente de tahicardie. Din aceasta categorie fac parte:

- beta-blocantele

- blocantele canalelor de calciu

- digoxinul

- alte medicamente antiaritmice.

Tratament chirurgical

Chirurgia pe cord deschis pentru acest tip de afectiune se realizeaza rar si doar in cazul in care celelalte forme de tratament (medicamentos sau ablatia prin cateter) nu au dat rezultate, sunt contraindicate sau inaccesibile. Daca se realizeaza o interventie chirurgicala pentru o alta afectiune concomitenta, se poate realiza si ablatia chirurgicala a circuitului electric aberant in acelasi timp.

Cardioversia electrica (administrarea unui soc electric extern) poate fi necesara la pacientii cu tahicardie supraventriculara ce nu cedeaza la manevre vagale sau medicatie antiaritmica cu actiune rapida si la care simptomatologie este grava. Conversia electrica este utilizata doar in situatii de urgenta. Daca pacientul este constient, se va administra medicatie antialgica (impotriva durerii) si anestezica (provoaca stare de somnolenta pacientului) in timpul manevrei.

Studiul electrofiziologic (masurarea curentilor din inima prin masuratori directe prin electrozi introdusi in cavitatile cardiace) poate identifica calea accesorie ce provoaca aritmia in cauza si se poate realiza ablatia prin radiofrecventa (distrugerea caii respective).

Profilaxie

Se poate preveni aparitia acestor episoade de tahicardie prin evitarea toxicelor care stimuleaza frecventa cardiaca, precum cafeaua, nicotina si anumite medicamente (decongestionantele nazale), droguri (metamfetamine sau cocaina), alcoolul in exces, lipsa de somn sau consumul excesiv de alimente la o singura masa. Daca frecventa cardiaca este crescuta continuu, se pot administra medicamente pe termen lung (beta-blocante) pentru prevenirea aparitiei acestora.

Stilul de viata a celor cu tahicardie

Se indica monitorizarea frecventei cardiace la domiciliu si abordarea masurilor care sa scada ritmul cardiac atunci cand apare tahicardia. Se poate incerca intocmirea unui "jurnal" in care sa se consemneze simtomatologia si frecventa cardiaca cu ocazia fiecarei tahicardii.Pacientul va fi instruit cum sa-si verifice pulsul in timpul episoadelor si sa consemneze acele valori in "jurnal". De asemenea bolnavul trebuie sa constientizeze ca in timpul episoadelor de tahicardie simptomatica este dificil de masurat si numarat cu exactitate frecventa pulsului. Prin intocmirea "jurnalului" mai sus amintit, pacientul poate sa identifice factorii care determina aparitia tahicardiei.

Este utila evitarea cofeinei, nicotinei si a drogurilor (precum ecstasy, cocaina sau metamfetamina). Pentru indivizii extrem de sensibili chiar si cafeaua si ceaiul decofeinizate pot cauza episoade de tahicardie supraventriculara.Se vor evita, de asemenea, decongestionantele nazale, precum oximetazolinele (ex: Afrin), pseudoefedrinele (ex: Sudafed, Actifed etc.) si produsele utilizate ca suplimente pentru curele de slabire (multe contin cofeina, efedrina, efedra, planta ma huang sau alte stimulente).Pacientul va fi instruit cum se efectueaza la domiciliu manevrele vagale (tusitul, expirul cu glota inchisa, imersia fetei in apa rece, etc) pentru a-si reduce frecventele cardiace.

Sus